Diavola
Membru nou
Mesaje : 36
Reputatie : 1
Data de inscriere : 14/02/2012
 | | Subiect: Dezgroparea trecutului Mar Mai 08, 2012 9:51 am | |
|
Are rost să mai lupt? Mereu trebuie să-mi suprim sentimentele, să-i fac pe alţi fericiţi, insă la mine nu se gândeşte nimeni. Momentele de singurătate sunt din ce in ce mai multe. Când am nevoie de umărul cuiva nu găsesc pe nimeni. Pur si simplu caut cu privirea prin mulţime si nu văd pe cineva dispus să se intoarca cu chipul inspre mine, să-mi zâmbesca si să-mi ofere un sprijin in acele momente.
Alinarea nu o pot găsi nicăieri. Mă întreb dacă mai am pentru ce să mai lupt, mă intreb dacă e cineva care ţine cu adevărat la mine si nu-i pasă de nimic, că nu are un motiv, că nu se preface că-mi este prieten pentru a obţine ceva si cănd a primit ceea ce doreşte să-mi intoarcă spatele. Orice bătălie încep e ca şi o înfrângere de la bun inceput. Nimeni nu ţine la mine...
Diferenţa dintre ceea ce sunt eu si ceilalţi este făcută permanent de oricine. Degeaba îmi fac jurăminte că nu o să mai plâng.. că o să uit, numai pot să le respect. Am fost născută pentru a mă înneca in întuneric, in singurătate. Încep să cred că nu pot sa fiu cum îmi doresc. Da, asta cred. Cred că sunt inutilă pe un pământ atât de mare, cu atâţia oameni. Dacă unul moare nu-ţi dai seama. Sunt lăsată mereu, mereu sunt lăsată de cei pe care îi iubesc necondiţionat. Uitată... parasită... abandonată... M-am săturat! Nu îmi mai doresc prieteni falşi, sa ma mintă la orice pas, să mă bârfeasca si să nu le pese de sentimentele mele pentru ei, de atasarea mea fata de ei.
Sunt o simpla fată care nu ştie ce alegeri sa facă in viaţa, care se simte initilă, poate că asa şi e, care îi vrea pe alţii fericiţi cu orice preţ si probabil de multe ori uită si de ea. Da, asta sunt eu, nu ştiu să fac nimic altceva decât să-mi plâng de milă, dar nu ştiu ce altceva aş putea face.
Toţi mă ignoră, toţi mă pun să uit, să îmi uit toate sentimentele faţă de persoana pe care o iubesc. De ce? Mă simt prost faţă de toţi. Îmi doresc ca totul să se termine odată pentru totdeuna.
Nu e uşor sa te simţi respins, alungat de către toate persoanele la care ţi. Îmi doresc sa fiu fericită măcar odată, să am persoana pe care o iubesc alături de mine, nu numai in imaginaţia mea. Poate ca mulţi vor spune ca moartea nu e o soluţie, insă eu aşa cred. Mulţi m-au făcut să cred asta. Sentimentele de singurătate sunt prea grele si dureroase. Nimeni nu cunoaşte rănile pe care ni le pot produce o dragoste, insă eu pot spune ca am experimentat câteva din ele.
Iubirea.. cine nu-şi doreşte să simtă asta odată in viată? Ei bine eu nu-mi mai doresc sau cel puţin aşa cred, mereu dragostea mea si încercările de a ajunge la inima alesului meu au fost in zadar.
Sentimentul că ai fost respins de persoana la care te aşteptai cel mai puţin e năruitor. Iţi mistue inima si sufletul incet, dar sigur.
Nu ştiu... poate sentimentele nu sunt importante pentru toţi, pentru oamenii care pun banii în faţa dragostei, dar pentru mine e totul. Mereu am primit cate un pumnal in inima, rănile adânci rămânând mult timp in ea. Tu, tu ai fost acela care le-ai pansat, le-ai uns si le-ai ingrijit cu sărutările tale, durerile ameliorându-se pe zi ce trece, până la disparitia lor totală nelăsând nicio cicatrice a luptelor din inima mea. Insă, cănd m-am simţit trădată de către tine, a fost mai mult decât o rană, a fost mai mult decât un pumnal care trece prin inima mea, a fost o zdrobire a ei. Ceva ce lasă răni cumplite si dureroase... '' Timpul le rezolvă pe toate, Mylen. El va cicatriza toate acele răni, le va acoperi cu un strat de praf si le va da uitării '' Vorbe aruncate in vântul biciuitor de iarnă, timpul nu a dat uitării nimic, doar le-a adâncit. A făcut din ele o prăpastie care a devenit un loc pentru căderea mea definitivă. Durerea, durerea pe care am simţit-o pot spune că a fost mai usturatoare decât biciul azvârlit pe pielea udă. Câtă laşitate se poate ascunde sub o mască de bal, câte minciuni mi-au luminat zilele? Da, el a fost cel care a introdus un curcubeu in viata mea, a făcut-o să prindă culoare, să mă orbească cu luminozitatea ei. Este ca si cum ai iubi un monstru, un demon care vrea doar sa te facă fericită pentru a te vedea apoi in chinurile tristetii pricinuite de către el. Il doream cu ardoare.. nu eram altceva decât o adolescentă orbită de gustul primei iubiri adevărate. Atunci apar viciile vieţi, atunci apar ispitele sub forme de îngeri întruchipaţi in corpuri umane, însă unele greşeli sunt fatale. Te pot duce la moarte sigură, e ca si cum ai semna un pact cu amanta Diavolului.Ce poate face o amantă? Una care aşteaptă momentul oportun pentru a lovi şi ai lua locul Diavolului? Te ademeneste in mrejele ei demonice ca sirena pe marinari, cu priviri ispititoare si seducatoare, până devi dependent de ea. Ei bine atunci cand iţi e lumea mai dragă dă lovitura finala, te trădeaza. Te aruncă ca pe o cârpă infecta la coşul de gunoi până putrezeşti acolo sau poate chiar mai rău, intr-un şemineu cuprins de flăcări.
Ce se întâmplă atunci? Eşti confuz, nu şti de ce ţi-a făcut asta, cauţi răspunsuri. Eşti nerăbdător să le găseşti, insă odată ce vezi pentru ce ai fost părăsit ai vrea tu singur să te arunci de pe o stâncă in mare, sa laşi apa oceanelor să-ţi mângâie plămânii, să-ţi fure aerul, să-ţi suprime bătăile inimii si să-ţi nimicească încercarea de a lua o gură de aer incărcat cu oxigen. O ispită nu se opreşte la prima victimă, după ce şi-a rezolvat treburile trece la alta si nu lasă urme, se asigură că prada il iubeşte nespus de mult incât e sigur că la vederea noii achiziti se va arunca in mainile Diavolului.
De ce nu am ascultat sfaturile prietenilor mei? De ce nu am făcut asta? De ce i-am ignorat? Îmi doreau numai binele, iar eu...eu i-am ignorat, le-am inchis vorbele de ingrijorare intr-un cufăr si am ascuns cheia in gura unui leu. Nu am mai recuperat din ele nici cea mai mică fărâmă de iubire si sigurantă. Acum nu pot face altceva decât să sufăr in tăcere, să-mi plang de milă, să-mi ascult bătăile inimii amorţite. Am ajuns la nebunie pură. Nu pot face altceva decât să trăiesc in amintiri si să sper ca totul nu este decât un coşmar mai mult decât infiorator.
După cum vedeţi am adus un nou fic :=): Da, ştiu sunt nebună. Însa am să le continui pe toate.
Am încercat sa scriu cu diacritice, nu ştiu cat de bine mi-a mers.. e pentru prima dată. Lectura placuta. :love: Sper sa va placa  | |
|
Lampkiuta
Administrator
Mesaje : 163
Reputatie : 7
Data de inscriere : 12/02/2012
Varsta : 28
Localizare : Iasi
| | Subiect: Re: Dezgroparea trecutului Mar Mai 08, 2012 10:53 am | |
| | |
|
Electra :3
Administrator
Mesaje : 129
Reputatie : 5
Data de inscriere : 12/02/2012
Varsta : 27
Localizare : Potatoes World .x
| | Subiect: Re: Dezgroparea trecutului Joi Mai 10, 2012 11:22 am | |
| CE draguuut :o3
Chiar mi`a placut si nu am vazut greseli cu diacriticele, ori is eu chioara! =)))
Oricum succes in continuare :* | |
|
Continut sponsorizat
| | Subiect: Re: Dezgroparea trecutului | |
| |
|
Acasa 
