Soapta Mortii...

Minibanner:

Subiect: Soapta Mortii... Mier Feb 22, 2012 12:54 pm

Hey,hey, am venist si eu cu un ficulet nou. Nu este prea reusit asa ca fiti blanzi

Capitolul 1 - Bun venit in lumea mea!

Umbrele grotesti dansau haotic pe peretii stancosi ai pesterii. Acest peisaj îti dadea fiori doar auzind de el.
Din-auntru, din strâmtoarea întunecata îsi facu aparitia EA. Femeia creata pentru a distruge, pentru a omorî la comanda. Capatâna-i osoasa fu prima care se zari de sub mantia neagra si lunga. Chipul sau era rece si inexpresiv. Ridicandu-si singura arma care o avea,coasa, lovi fara mila. Corpul pustiului cazând inert.
Plecându-si capul, se reîntoarse de unde venise, din pustiu.
MOARTEA lovise din nou.

Trupul baiatului era invelit intr-o mantie de sange. Paru-i pana la umeri de culoarea castanelor abia cazute, la fel ca tot corpul ii era inecat in sange. Ochii mari de culoare stacojie ii erau intre-deschisi si parca imi cerseau mila.

Imi era frica. Ramasesem inghetata desi intruparea sa fara piele si carne plecase. Am facut un pas inainte atingandu-i chipul chinuit si crispat. Incerca sa zambeasca, dar a esuat intr-un icnet dezastruos. Era rece. Cand l-am atins m-a cuprins o teama de necunoscut pe care nu o mai simtisem inainte. Am inchis ochii, m-am calmat si am inspirat adanc. Mana mea ii parasise pielea fina. Deja ma simteam mai bine. Inca avand ochii inchisi incep sa inumar in gand descrescator. Trei-Doi-Unu si asa cum ma asteptam m-am trezit pe pat, in camera mea intunecata.

Cuprinsa de mister aceasta era "pictata" in non-culori. Ciudat pentru o fata de sai'spe ani care are tot ce ar putea visa cineva, nu? Ei bine pentru mine nu. Am avut o viata placuta pana la 13, apoi s-a schimbat radical.

Stiam ca "visul" pe care il avusem nu era tocmai un vis. Stiam asta dupa sentimentele ciudate. Era o viziune. Nu una clara, dar sigur era o viziune. E nasol cand ai una, deoarece simti exact suferinta sau chinul prin care trece persoana implicata.

Aceste "non-claritati" asa cum le numesc eu, sunt structurate cu persoane si imagini din trecut. Mai exact totul capata nu aer medieval. Nu ma refer la rochii pompoase, la evantaie mari, la pantaloni strimti pentru barbati si in nici un caz la palarii mari si haioase, ci ma refer la locuri ciudate si sinistre.

Ma rog, oftez indelung, ma ridic lenes din pat si pornesc agale spre dus. Un dus rece si revigorant ce-mi putea fura chiar si pentru cateva minute gandul de la tampenia aia de viziune.
Ies si imi iau uniforma neagra cu mici imprimeuri rosii. Geanta si tenesii lungi pana sub genunchi ma asteptau la iesirea din camera care se afla la etaj.

Margareta era jos cu masa pusa. Ai fi zis ca dupa doi ani de cand stam impreuna ne cunoastem destul de bine incat sa nu mai fie nevoie sa pregateasca micul-de-jun, dar nu e tocmai asa. Nimeni nu ma cunostea mai bine ca mama, care acum nu mai este printre noi. Biata de ea, am avut o viziune in legatura cu moartea sa, insa nu am putut face nimic, si nu-mi voi ierta niciodata aceasta greseala colosala.

Pe tata nu l-am cunoscut niciodata, dar nici nu am simtit nevoia. Defapt daca stau bine sa ma gandesc, nici acum dupa ce am ramas fara mama nu am nevoie de el. Nu merita ca cineva vreodata in viata lui sa il strige "tata" sau "tati". Aceste apelative ar fi o onoare pentru un om de nimic cum este el. Mama a murit cand eu aveam paisprezece ani, nefiind majora puteam ajunge bine-merci intr-un orfelinat, dar ea, de acolo de sus a facut in asa fel incat le-a rezolvat pe toate.

Margareta mai are o fata. Cea mai populara, cea mai trendy, cea mai cool si cea mai piti din toata scoala, Ruka. Imi este prietena...oarecum, dar o iubesc ca pe propria-mi verisoara...sora ar fi prea mult. Chiar daca este mai cuidata si in mod sigur virgina nu,eu si Ruka ne impartasim fiecare secret. Ma rog, aproape fiecare. Eu nu i-am spus ca am viziuni, iar ea nu mi-a spus ca este schizofrenica, dar tot am aflat...prin metodele mele.

Iau un mar din fuga si ies pe usa pasind direct pe aleea sumbra si intunecata. Da, am iesit prin spate, dar asta sunt eu, ador tot ce tine de negru. Si nu stiu cum fac, ca nu pot scoate viziunea aia din cap. Sper doar sa nu se adevereasca, tipul era destul de dragut, o haide Yuuki, nu e momentul potrivit pentru asta!

Niciodata nu m-am simtit atrasa de un baiat. Adica sa fiu ca celelalte fete si sa spun "Ooo vai, sunt in limba dupa un tip si nu stiu cum sa-i spun, poate ma ajuta mess-ul!" NOT! Asta niciodata, Nu vreau, nu pot, am prea multe pe cap. Stiti? As putea fi una dintre fetele populare. As putea avea toata scoala la picioare, dar nu vreau. Prefer sa raman anonima. Asa sunt eu. Mai bine moarta decat populara.

Fara sa imi dau seama am ajuns in fata scolii. O cladire mare neagra ascunsa intre stejari. Din anumite puncte de vedere iti aducea aminte de Hogwarts. Macabru? Poate doar putin, dar este un liceu ca oricare altul. Nu am mai vazut unul atat de populat. Si cand ma gandesc ca aici puteau fi copii exact ca mine. Ce vise de neimplinit. Sincer? Nu stiu ce a fost in capul celui care a fondat construirea ei, dar imi place cum gandea.

Pasesc usor printre stejari. Ici colo vedeai adolescenti pe iarba ascultand muzica, citind o care buna sau doar privind cerul. Inaintez cu pas apasat fiecare clipa apasandu-ma din nu stiu ce motiv. Cred ca nu era elev care sa nu il cunosc dupa chip. Aproape cu toti avusesem viziuni, premonitii sau doar avertizari. Unele nu se implineau, dar ma ajuta sa ii cunosc. Ideea ca pe tipul de noaptea trecuta nu il mai vazusem in viata mea si totusi il cunosteam atat de bine.

In sfarsit am ajuns si eu in fata clasei a 10-A. Intru si ca de obicei nu era nimeni in clasa. Ma asez in ultima banca de la fereastra si privesc indelung si absent. Stau si ma ganesc cum s-a putut intampla atatea doar in trei ani.

---->FlashBack<----

13 marite 2009. O zi obisnuita in care mama acuza dureri de rinichi. A incercat un calmant, si-a facut ceai, dar parca ii era menit ca in acea noapte sa se intample ceva. Ii era rau, avea vocea stinsa si se chircea din ce in ce mai tare cu fiecare minut trecut. Desi era luna martie afara viscolise neincetat toata noaptea fapt ce a determinat ruperea firelor de electricitate. In camera palpaia fag o lumanare. Lumina ei si umbrele de pe pereti iti dadeau fiori. In semineu focul ardea incontrolabil, iar afara se deslantuia iaudul pe pamant dat fiind faptul ca incepuse o furtuna naprasnica.
La rugamintile mele mama apela intr-un final la 112. Desi stateam la 10 minute distanta de spital, salvarea a facut 30 datorita furtunii. Mi-am mangaiat mama, am sarutat-o pe frunte, iar apoi am vazut-o pentru ultima data in viata cum iese pe usa dusa pe o targa. Asta s-a intamplat pe la ora 20:30.
La ora 21:44 citeam in fata semineului "Valea Tacerii".
Cum ma apucase somnul am deschis televizorul si am dat peste emisiunea mea favorita "Scoala de Bune Maniere" se pare ca reparasera firul. Nici cinci minute nu am apucat sa vad ca pe ecran aparuse o prezentatoare destul de serioasa. "Intrerupem programul pentru o stire de ultima ora. Spitalul Marie Quree din centrul capitalei arde nestingherit. Flacarile au izbucnit acum 30 de minute. Nu se stie care a fost cauza, dar mii de bolnavi isi pot pierde viata.
Nici vremea nu ne este favorabila deoarece furtuna s-a oprit, vantul de acum imrastiind flacarile si mai mult.." Nu a mai apucat sa continuie deoarece eu parasisem casa. Fugeam pe strazile intunecate si pline de balti. Faceam un pas inainte si doi ianpoi. Parca toata natura se impotrivea. Oare de ce?
Cand am ajuns deja era tarziu. Mama arsese de vie. Ce ironie, in locul in care se dusese sa isi gaseasca alinare, o intampina aceeasi capatana osoasa care ataca in felul ei, niciodata la fel. Am cazut in genunchi in mijlocul strazii si am inceput sa hohotesc. De mila mea cerul incepu sa lacrimeze si el, dar de data asta mai bland..."
--->And FlashBack---<

Sunt scoasa cu forata din gandurile mele de catre un raset cristalin si o voce masculina guturala si seducatoare in acelasi timp. Ridic capul sa vad cine are tupeul sa ma intrerupa din visare. Si ca sa vezi, ce mai surpriza, jmecherasul clasei Zero Kiryu si Ruka. Un tip simpatic, dar care crede ca poate face orice cu banii. Bineineles stie ca nu ii merge cu mine. Toate fetele din clasa sunt in limba dupa el, mie imi este ca un frate, desi uneori calca pe bec si il plesnesc. Relatia noastra este una frateasca, dar nimic mai mult.

Ridica doua degete, ma saluta si zambeste -salutul nostru- dau din cap afirmativ, zambesc si eu. Desi relatia noastra s-a racit in ultimul timp, el devenind un nesimtit incurabil, imi place sa cred ca va alege binele. Toata lumea are dreptul la liberul arbitru, doar ca unii nu il folosesc in bine.

Ziua trece greu, dar sigur. Afara se inorase foarte tare. Exact ce adoram. Ultima ora aveam istoria optionala. O ora pe care profesorul nostru nu prea o fregventeaza. Imi iau geanta, imi bag castile in urechi si plec de la ultima ora pentru a ma plimba.

Ca si chemata de cineva cotesc la dreapta pe o alee laturalnica. In urechi imi rasuna melodia "Family Portrait" cantata initial de Pink, dar eu ascultam varianta Cristinei Ciobanasu. Mi se parea mult mai frumoasa decat originala. In timp ce mergeam in liniste in spatele meu se auzi un tusit fals, gutural si ragusit. Am tresarit. M-am intors pe calcaie cu spaima si cand am vazut cine era am dat ochii peste cap, luandu-ma cu lesin. Imi era frica. Era....

Acesta a fost capitolul 1. Sper ca v-a placut...astept pareri scumpelor :x
P.S. Scuzati-mi greselile de tastare :x.x:

Subiect: Re: Soapta Mortii... Joi Feb 23, 2012 9:43 am

Buna, scumpo!
Deci, in primul rand sa nu mai zici ca nu e reusit! Ai o descriere foarte frumoasa si captivanta. Si ideea e geniala, chiar m-ai facut curioasa.
Dar... (stii ca trebuia sa vina si un 'dar' la un moment dat) as avea cateva mici sfaturi. In primul rand, incearca sa faci capitolele mai mici. Nu ca descrierea ta ma plictiseste, dar la un moment dat e prea mult. Si crede-ma, o sa-ti prinda bine sa scrii mai putin. :D
Si cateva greselute mai importante:

Din-auntru ~ dinauntru
Micul-de-jun ~ micul dejun
defapt ~ de fapt

Sincer, astea le-am vazut in graba pentru ca am ochiul antrenat, caci chiar nu am fost atenta la greseli, ci la descrierea ta care este foarte buna. Ai un inceput foarte promitator si sper sa aduci nextul repede. :)
Pupici si spor la scris! :X

Subiect: Re: Soapta Mortii... Joi Feb 23, 2012 11:59 am

Wow! Deci descrierea e minunata!
Sper doar sa nu i se intample ceva in realitate acelui baiat.
Astept NEXT!

Subiect: Re: Soapta Mortii... Joi Feb 23, 2012 12:35 pm

WoW. Deci cand mi-ai spus ca nu e prea reusit, ma asteptam la altceva. Dar asta? Asta este ... este minunat :X. Ai o descriere foarte frumoasa si captivanta :x. De idee ce sa spun? Este geniala. Foarte interesanta si misterioasa, abia astept sa vad cine e baiatul din vis si cine este cel care o urmareste. Off. Atatea intrebari si eu nu le pot afla decat in next :))
La greseli ti-a spus Cristiana, deci nu le mai repet odata. :D
Astept next-ul scumpa :*
Sa ma anunti si pe mine cand postezi
Kiss & hug :* >:D<

LexX^^

Subiect: Re: Soapta Mortii... Joi Feb 23, 2012 11:21 pm

Ai foarte mare dreptate.Nu e reusit.
:X E super extra reusit!!:X
Visul acela parea atat de real.Ai descris superb!Ideea e originala,super,imi place mult!
Ador prima parte in care spui ca "MOARTEA lovise din nou".E asa sumbra!!
Deci esti geniala!!Iar fic-ul acesta este minunat.!!Sunt sigura ca va avea un succes monstru!!
Offf...Am atatea intrebari...Sunt curioasa cine este baiatul si ce se intampla iar tu ai incheiat cu suspans...:(
Abia astept next-ul deci hai,repede,repejor !! big grin

Subiect: Re: Soapta Mortii... Vin Feb 24, 2012 5:50 pm

O sa`ti tansmit mesaju in 5 pasi:
Pasul 1: deLL da`ti o palma *poc*
Pasul 2: Minuneaza`te: OMFG my dear Madu ce frumos deja ai inceput cu dreptul e cu adevarat interesant, chiar nu ma asteptam la atata de citit de cand m`iai zis pe mess cand faceam eu corecturi
Pasul 3: Laud`o: Aplauze va rog pentru Madii acuma!:))
Pasul 4: Cere`i next: DEci daca nu vad next in cel mult o satamana vin si`ti mananc urechile:)))
Pasul5: Da`ti una si ia`ti la revedere, neah nu`ti da ca sia sa prea narcisista esti!:)): DEci Maduu iti doresc succesc in continuare cu acest fic si numai bine! HUGS MY DARLING!
O intrebare: Ce cuplu e?

Subiect: Re: Soapta Mortii... Vin Mar 02, 2012 2:09 pm

E foarte frumos Madule`!
Descrierea e muah:*: si capitolul e super-lung exact asa cum imi place mie. M-am uitat si cred ca ai doar 2 greseli minore de tastare, asa ca nu ai de ce sa te scuzi:).
Lasa naiba titlul ca o sa gasesti tu pana la urma unul frumos. Ce e mai important e ca sunt super-entuziasmata, (ceea ce ar trebui sa fie o premiera la ora asta)
Sa aduci nextul curand ca mor aici de extaz :P

Crisu`Tau:*:*^^

Subiect: Re: Soapta Mortii... Mar Mar 20, 2012 8:19 am

Capitolul 2: Incepe adevaratul cojmar...

Eram inspaimantata. Nu stiam ce e cu mine. Incepusem sa tremur incontrolabil. Ma uitam imprejur si simteam cum ma copleseste ameteala. Viata a inceput sa imi ruleze in fata ochilor ca un film.

Am vazut cum am facut primii pasi, cum mi-am facut prieteni in prima zii de gradinita. Am vazut cum am intrat in clasa intai si cum am trecut prin gimnaziu parca zburand cu pe aripile notelor mari. Am vazut pana si cand am avut prima viziune in care mama pierea. Stand nemiscata ca la cinematograf, am realizat ca de cand am intrat la liceu in viata mea aparuse notiunea greu de inteles numita mister.

Am scuturat capul si am revenit la realitate. Mai bine nu faceam asta. Am intalnit aceeasi privire rece si terifianta. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa imi apara asa tam nesam si sa ma ia prin surprindere. Eram terminata, pur si simplu psihicul meu era pus la pamant. Nu am mai putut rabda. Tamplele imi zvacneau, iar picioarele mi se imuiau asemenea unei tablete de ciocolata pusa in curte pe iarba verde cand afara sunt 35 de grade celsius. Imi iau inima in danti si imi incep ocara:

-Ce vrei? De ce ai venit? Vrei sa ma iei? Ia-ma! M-ai maltratat, mi-ai distrus viata, mi-ai luat mama de langa mine, mi-ai invadat gandurile si visurile. Logica mi-ai facut-o praf. Nu te mai suport, spune o data pentru todeauna ce vrei si cine esti! nu tipasem la ea. Nici macar nu ridicasem tonul, in schimb vorbisem ferm si hotarat si ceea ce a facut in urmatorul moment m-a lasat masca. Stiam ca o sa reactioneze urat. Stiam asta inca de cand am inceput sa o iau la intrebari, dar nu ma gandeam ca o sa faca asta.

A inceput sa se apropie de mine amenintator. Roba sa neagra si lunga care nu lasa sa se vada nici macar o particica din corpul sau era tarata de pamant. Schita un zimbet sadic. Ma privea cu ura. Pe cand se apropia, si-a dat gluga pelerinei jos, iar capatana sa osoasa s-a lasat dezvelita facandu-ma sa ma dau instinctiv cativa pasi inapoi.

-Tu esti devina pentru ca eu apar peste tot! Yuuki Cross, tu nu sti, dar esti reincarnarea unei mari vrajoroare. Atata rautate a avut acea vrajioare in ea, incat atunci cand s-a nascut , mi-a dat viata si mie dandu-mi sarcina de a lua oamenii de langa cei dragi, de a fi un ghimpe pentru oricine. Atata timp cat reincarnarea exista va exista si moartea. In tot acest timp se uitase fix in ochii mei, imi pusese coasa la gat, amenintandu-ma ca imi va lua viata, dar dupa ce mi-a vorbit stiam, eram sigura ca nu o s-o faca.

Povestea asta mi se parea cam trasa de par. Nu era nimic plauzibil, dar de cand am inceput sa traiesc cu asa zisele mele viziuni, am inceput sa cred in supranatural. Defapt, eu aproape numai in supranatural traiam. Dar dupa informatia asta puteam trai mult mai linistita. De ce? Pentru ca imi dadusem seama ca nu monstruozitatea aia ma controla pe mine, ci eu pe ea.

Imi pun mainile in umerii ei ososi si o imping cu forta. S-a dat inapoi mult, dar cand am impins-o un firicel de sange mi s-a presarat pe gatul meu firav. Ma taiase cu coasa. A facut-o din adins cat sa imi provoace durere, caci de omorat nu era in stare sa ma omoare. De ce? Pentu ca ea prin mine avea contact viu cu lumea. Era singura, nu avea cu cine vorbi. Se plictisea si isi ocupa timpul chinuindu-ma si innebunindu-ma pe mine, asa ca fara sa mai stau pe ganduri am inceput sa racnesc la ea.

-Dispari! Sa nu te mai vad! In sfarsit mi-am dat seama ce se petrece, iar tu esti doar o marioneta in mainile mele. Niciodata nu a fost altfel, dar mi-am dat seama prea tarziu.

-Copilo, nu ai idee cu cine te pui. Poate esti mai puternica decat mine, dar atata timp cat tu o sa fii in viata, altii vor suferii pe urma ta. Nu o sa ai niciodata parte de fericire, nu o sa te simti niciodata implinita. Pentru ca eu ma voi afla mereu aici ca sa ma asigur de aceste lucruri. Pregateste-te sa simti cu adevarat ce inseamna sa iti fie frica pentru ziua de maine si pregateste-te sa afii cum e sa traiesti in frica altora.

Am cazut in genunchi. Eram socata, iar Moartea se intoarse si pleca cu pasi lenti si picioarele tarate. Fredona un cantec scos din filmele cu nebuni, iar coasa ei facea ravagii pe asfaltul rece. Peretii ce ma inconjurau parca se strangeau in jurul meu, iar umberele dansatoare parca imi faceau in ciuda. Eu nu imi dadusem seama pe moment, insa viata mea incet, incet incepea sa se naruie.

Am potnit si eu agale. Mergeam cu capul in jos pe strada impanzita de oameni. Unii se intrebau daca nu cumva am probleme mentale, dar nu imi pasa. Mergeam lenes. Mai aveam cativa pasi pana acasa cand de la cativa metrii am vazut cel mai debusolant lucru din viata mea.

In fata casei mele se afla o persoana de sex masculin ingropat in picioare pana la piept in pamant. Capul il avea dat pe spate. Ma apropii repede si cand ma apropii ma ia groaza. Pupilele nici macar nu mai existau, doar albul ochilor iti dadeau de inteles prin cate a trecut omul acela. Corpul, sau ce se vedea din el era transat. Capul ii era taiat, tinandu-se doar in osul care il unea de coloana vertebrala. Gura ii era adanc cascata, iar pe gat ii era indesat pamant. Asa murise omul acesta, sufocat cu pamant si transat de viu chiar in curtea mea.

Ridic capul terminata de tot ceea ce vazusem si alt peisaj dezolant mi se asterne in fata ochilor. Un alt om atarna legat de balconul meu. Chiar balconul camerei mele. Dar omul acesta nu era intreg. Gatul, mainile, picioarele ii erau rupte. El atarna pe...bucati.

Am ramas impietrita, nu mai stiam ce sa fac. Simteam cum fierea se joaca cu mine si ca urma sa dau afara tot ce mancasem pe ziua aceea, insa inainte e asta si de a cadea inconstienta din vazduh se auzira niste vorbe rostite cu rautate " Asta nu a fost nimic pe langa ce urmeaza. Te-ai pus cu cine nu trebuia copilo, si pentru asta o sa platesti cu varf si indesat." , apoi mi s-a taiat firul...

Cam asta a fost. Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati atat de mult, si imi pare rau ca acest capitol este naspa.

Ja ne!^^

Subiect: Re: Soapta Mortii... Mar Mar 20, 2012 9:49 am

Hei hei darling :>:D<:
Deci fata buna si nebuna, cum sa fie naspa? Este foarte tare.
Deci mi s-a facut mie pielea de gaina cand am citit tot ceea ce a facut Moartea.
Este foarte interesant si original, deci astept cu nerabdare next.

P.S. Ai mai multa grija la greselile de tastare/ortografie

Kiss & Hug :>:D<:

LexX^^

Subiect: Re: Soapta Mortii... Mar Mar 20, 2012 11:28 pm

Wow,wow,wow... surprise

Cum sa fie naspa?Musca-ti limba!! angry

Este incredibil de tare!! thumbs up

Nu pot sa cred ce le-a facut Moartea acelor oameni... $I don\'t want to see$ Prea terifianta fiinta.
Si Yuuki ce-are de gand sa faca acum?Ce i s-a intamplat mai de graba? hmm

Capitolul este super-ultra bestial,extraordinar si lung! love

Foarte original!
Si ai incheiat intr-o oarecare masura cu suspans... sad

Deci hai repede cu next-ul ca nu mai pot de nerabdare!! waiting

Te-am

si :>:D<: !

Subiect: Re: Soapta Mortii... Mier Mar 21, 2012 4:20 am

Doamne ce inceata sunt.... Da-mi una in cap ca ajung mereu ultima... cry

Deci... Madule capitolul asta imi place.... Bine.... mi-am imaginat scenele alea cu cadavrele lanaga blocul ei si aproape ca am dat eu ceva afara da`prea mi-a placut partea aia :)) Ironic nu? imi place ce ma face sa dau la ratze :)) Pffooaa a scoas si o rima:)))
Inafara de asta... Am prins pe bucati capitolul pt ca l-am citit in graba dar am inteles mare parte din el.
Mi s-a parut cam straniu dialogul dintre Yuuki si tanti cu coasa fiindca`.... vorbeau asa.... ca mine (aerian) =]]]]
Altceva... doar ca te iubesc si ca daca ai pus next la asta presupun ca o sa il pui si la al nostru....
( pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls pls)

Gata `ma duc sa mananc ca mooor de foame :))) Bine ca nu am mancat inainte worried

Baaay`

*